MOTOR DE CAUTARE

Un motor de căutare este un program care accesează Internetul în mod automat şi frecvent şi care stochează titlul, cuvinte cheie şi parţial chiar conţinutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o anumită frază sau cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date şi în funcţie de anumite criterii de prioritate va crea şi afişa o listă de rezultate (engleză: hit list ).

Problema nu este de loc trivială, deoarece:

-există deja peste 100 milioane de situri web, sumând în total miliarde de pagini web, distribuite pe tot globul

-conţinutul acestori pagini nu este static ci chiar extrem de dinamic (se schimbă foarte frecvent)

-răspunsul la o comandă de căutare trebuie să vină înapoi repede, în general în mai puţin decât o jumătate de secundă, chiar atunci când lista de rezultate conţine să zicem zeci de mii de pagini web potrivite la criteriile de căutare folosite.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Motor_de_c%C4%83utare

Categorii:Uncategorized

MODELUL B2B

Exemple de aplicaţii B2C:

• Prezentarea electronică de bunuri sau servicii prin:

– Site de informaţii

– Distribuţia de anunţuri

– Formulare Web pentru vânzări

• Autoservirea pentru clienţi include:

– Solicitări de conturi

– Servicii ale clienţilor

– Birou pentru ajutor

• Comenzile online includ:

– Cataloage electronice

– Magazine Web

– Vânzare Web

– Licitaţie Web

• Achitarea notei de plată include plata online şi procesarea tranzacţiilor

• Integrarea defineşte serviciile software care permit aplicaţiilor de afaceri distribuite să interopereze. Acestea pot partaja funcţii, conţinut şi canale de comunicaţie într-un mediu de calcul eterogen.

• Categoriile generale pentru soluţiile de integrare a aplicaţiilor, ţinând seama de criteriul de bază, sunt:

 orientate pe informaţii

 orientate pe integrarea proceselor de afaceri

 orientate pe servicii

 orientate pe portal

B2Bi a devenit extrem de important în multe domenii de afacere, cum ar fi:

• tranzacţiile financiare – tranzacţiile bancare, verificare situaţiei contului, obţinerea informaţiilor de creditare;

• activităţile productive–pentru planificarea şi execuţia proceselor de producţie;

• activităţile comerciale – verificarea stocurilor, comenzi de reaprovizionare, plata automată;

• activităţi din domeniul transportului – informarea despre orarul trenurilor şi a curselor aviatice, rezervarea de bilete, schimbarea rezervărilor, plata biletului.

Categorii:Uncategorized

MODELE DE AFACERI

• Termenul modelul de afacere a fost utilizat pe scară largă în practica managerială începând cu jumătatea anilor ’90;

• Model de afacere defineşte organizarea producţiei, serviciilor şi fluxurilor de informaţii, precum şi sursa de venituri şi beneficii pentru furnizori şi clienţi.

• În 1998 P. Timmers, prin articolul “Business Models for Electronic Markets”, susţine că un model de afacere ar trebui să descrie actorii afacerii, rolurile lor, beneficiile potenţiale ale modelului de afacere, precum şi posibile venituri.

• Timmers arată că modelul de afacere ar trebui să fie completat cu un model de marketing – care este strategia de marketing pentru actorii afacerii, utilizând modelul de afacere.

• O altă definiţie pentru modelul de afacere provine de la Mahedevan din 2000.

Conform acestuia, modelul de afacere cuprinde trei componente:

• un flux de valoare;

• un flux de venituri;

• un flux pentru logistică.

În 2003, Hedman & Kalling dă o definiţie generală pentru modelul de afacere,

prin care se referă la:

 clienţi

 concurenţi

 furnizori

 activităţi de organizare

 resurse

 factori de producţie

• Un nou model de afacere este o inovaţie. Conceptul de model de e-business se referă la un model de afacere utilizat în mediul electronic, în particular în Internet.

Mediul pentru afacerea electronica:

Sursa: http://www.prudens.com/patens/

Categorii de modele pentru aplicatiile e-business:

Elementelecheie ale modelului de afacere

Categorii:Uncategorized

POSTA ELECTRONICA

E-mail sau poştă electronică se numeşte sistemul care permite transmiterea sau primirea de mesaje prin Internet. Cuvântul provine din engleză (electronic mail, poştă electronică). Uneori pentru poşta electronică se mai întrebuinţează în limba română şi desemnarea simplă mail.

O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa sit-ului care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografică a domeniului (engl. Top Level Domain). O adresă-exemplu ar fi ionpopescu123@yahoo.com. Semnul tipografic @ înseamnă “la” şi se citeşte “a rond” (engl. at).

Standardul e-mail-ului, care stabileşte printre altele că e-mail-urile sunt compuse din două părţi:

-header – antetul, care include informaţii precum destinatar, subiect, etc.
-body – corpul, textul mesajului propriu-zis.

http://ro.wikipedia.org/wiki/E-mail

Categorii:Uncategorized

HyperText Markup Language (HTML)

HTML oferă următoarele posibilităţi:

• publicarea documentelor online, acestea conţin: titlu, texte, tabele, liste, imagini etc.;

• regăsirea on-line a informaţiei prin legături hipertext;

• proiectarea formularelor pentru a se realiza tranzacţii prin servicii de la distanţă, pentru căutarea de informaţie, rezervări, cereri de bunuri;

• includerea de clipuri video, clipuri sonore şi alte aplicaţii în document.

• Limbajul HTML include o mare diversitate de elemente.

• Fiecare element HTML, în general, conţine trei părţi:

− tagul de început;

− conţinutul;

− tagul de sfârşit.

• Sintaxa generală a unui element este:

<Nume_element> Conţinut –––– [</Nume_element>]

• Un tip de element se descrie prin tag de început, tag de sfârşit şi conţinut;

• Numele elementului apare în tagul de început şi în tagul de sfârşit

• Numele elementelor nu sunt case-sensitive;

• La unele tipuri de elemente tagul de sfîrşit se omite;

• Unele tipuri de elemente nu au conţinut, sunt denumite ca fiind

vide: de exemplu: <BR/>;

• Elementele pot avea asociate proprietăţi, denumite atribute, care au valori;

• Atributele sunt specificate în tagul de început. Sintaxa tagului de start este:

<Nume_element atrib1=”valoare1″ atrib2=”valoare2″ …

atribi=”valoarei”>

• Perechile nume/valoare pentru atribute sunt separate prin spaţii

• În mod obişnuit valorile atributelor sunt delimitate prin ghilimele

• Valorile unor atribute pot fi restricţionate la un set devalori predefinite

• Principalele caracteristici ale HTML sunt:

− descrie structura documentului;

− nu este descrisă aranjarea precisă în pagină;

− permite fiecărui navigator să aibă propria prezentare;

− un document HTML poate fi reutilizabil.

HTML a parcurs în timp mai multe versiuni:

• HTML 1 (după 1990), versiunea standard de bază care este recunoscută de toate

navigatoarele (HTML a fost iniţial dezvoltat de Tim Berners-Lee);

• HTML 2 (1993): versiunea anterioară + formulare interactive;

• HTML 3 (1995): versiunea anterioară + tabele, ecuaţii şi alinierea textelor şi

imaginilor.

• HTML 4 (1997): versiunea anterioară + modele de prezentare a documentelor,

extinderea tabelelor şi formularelor.

• HTML 5 (în prezent) – specificaţie formalizată de WHATWG (Web Hypertext Application Technology Working Group); include HTML 4.01, XHTML 1.0 (Extensible HyperText Markup Language) şi introduce noi obiecte.

• XHTML (2000): HTML care respectă convenţiile XML (Extensible Markup Language).

Specificaţia HTML 4 conţine următoarele informaţii:

• Ce caractere pot apărea într-un document HTML;

• Tipurile de date de bază dintr-un document;

• Elementele care guvernează structura unui document HTML (text, liste,

tabele, legături, obiecte, imagini, applet-uri etc.);

• Elementele care guvernează prezentarea unui document HTML (stiluri, seturi de caractere, reguli şi alte prezentări vizuale, precum şi frame-uri pentru prezentările cu ferestre multiple);

• Elementele care guvernează interactivitatea printr-un document HTML (chestionare pentru introducerea informaţiei utilizatorului şi scripturile pentru documentele dinamice).

http://en.wikipedia.org/wiki/HTML

Categorii:Uncategorized

Serviciul WEB

La selectarea serverului web se va tine cont de:

– sistemele de operare acceptate – de fapt acesta este unul din principalele criterii pentru selectarea unui server

– performanţe: uşurinţa de utilizare, stabilitatea, mediul de programare, suportul tehnic, preţ

– facilităţi de administrare:

• interfaţă utilizator grafică

• instrumente pentru măsurarea performanţelor şi întreţinerea de la distanţă

Elementele suplimentare de comunicaţie:

• hosturi virtuale: acceptă găzduirea mai multor site-uri web independente pe aceeaşi maşină (pe lângă hard, soft şi comunicaţii găzduirea virtuală poate include asistenţă pentru înregistrarea numelor de domeniu, alegerea adreselor de e-mail etc.)

• servicii de proxy: poate procesa cererile pentru URL-uri de pe maşinile de la distanţă (proxy – software-ul care rulează pe un calculator acţionează ca o barieră între reţea şi Internet, prezentând o singură adresă de reţea spre exterior)

• suport pentru alte protocoale decât HTTP: FTP, TELNET etc.

• suport pentru securitate: controlul accesului – diferite niveluri de prioritate,

administrarea parolelor de acces, criptarea SSL (Secure Sockets Layer).

• Conceptul de host virtual, în cazul serviciului Web, se referă la practica de întreţinere a mai multor domenii pe un singur server.

Serverul HTTP de pe un host poate fi configurat:

•       multiple domenii utilizate pe un server HTTP

•       multiple domenii utilizate pe servere HTTP multiple, unul pentru fiecare domeniu

•       o combinaţie a celor două metode

http://en.wikipedia.org/wiki/Web_service

Categorii:Uncategorized

Metode de acces la internet

• Prin cablu:

– ISDN (Integrated Services Digital Network) – utilizează liniile telefonice existente; standard internaţional de comunicaţie pentru transmiterea simultană de voce, date şi imagine prin intermediul liniei de telefonie digitală. ISDN suportă rate de transfer de 64 kbps pe un singur canal.

– xDSL (Digital Subscriber Line) – utilizează liniile telefonice existente, fiind similar cu ISDN; integrează serviciile telefonice obişnuite şi accesul la Internet prin utilizarea unui modem xDSL; Exemple de tehnologii xDSL: ADSL (Asymmetric DSL), SDSL (Symmetric DSL), HDSL (High- data-rate DSL), VDSL (Very high DSL) etc.

− Dial-Up – utilizează un modem şi o linie telefonică standard; viteza maximă de transfer este de 56 Kbps;

− Modemul pentru cablu – un tip de modem care oferă accesul la Internet prin infrastructura televiziunii prin cablu (CATV). Cei care au televiziune prin cablu se pot conecta la Internet, având o conexiune de mare viteză. Modemurile de cablu concurează cu tehnologiile xDSL.

• Fără cablu:

− Wi-Fi – tehnologie folosită pentru reţele WLAN (Wireless Local Area Network) şi care are la bază standarde din familia IEEE 802.11. Prin Wi-Fi o aceeaşi conexiune la Internet poate fi folosită de mai multe dispozitive.

− WiMax este un standard dezvoltat de IEEE (802.16) care permite conexiuni wireless pe o rază de până la 50 km şi lăţimi de bandă de până la 70Mbps. WiMax oferă o alternativă wireless pentru accesul standard în bandă largă, reducând costurile de implementare în zone fără o infrastructură.

− Bluetooth – tehnologia este utilizată într-o reţea WPAN (Wireless Personal Area Network) şi are o rază mică de acţiune.

http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_access

Categorii:Uncategorized